Georgiana Spinu
Bine ați venit în lumea mea! Sunt Georgiana, o tânără moldoveancă, originară din satul Dumbrăvița, comuna Ibănești, județul Botoșani, care iubește folclorul, tradițiile și sfânta muzică. M-am născut într-o zi de primăvară și încă din pruncie am fost ocrotită de bunicii mei. Îmi amintesc cu drag serile de vară când bunicul scotea radioul pe terasă, îl așeza pe un scaun și mă îndemna să ascult piesele Zinaidei Julea, basarabeanca dragă sufletului lui. Nici zilele de duminică în care mergeam cu bunica la biserică nu au fost date uitării. Îmi plăcea tare mult cum cânta și am început să o imit. La început abia dacă îmi dezlipeam o buză de cealaltă, ca apoi să ne luăm "la întrecere" care cantă mai duios.
Anii au trecut, am ajuns pe băncile școlii unde am dat de dascăli care mă încurajau să cânt și să încânt.
Mama, cea care mereu a avut grijă să nu mă plictisesc și să am diverse activități, m-a dus la Clubul Copiilor din Dorohoi. Acolo l-am cunoscut pe profesorul Paul Mihai Ciprian, un om valoros, care a pus piatra de temelie a ceea ce urma să fie. Alături de grupul "Voces" condus de dumnealui am trăit experiențe unice, culmea, cântând timp de aproape 3 ani muzică ușoară. Am imprimat două cd-uri cu grupul "Voces", dintre care unul cu colinde, am cântat la tot felul de spectacoale și am legat prietenii care țin și astăzi, după aproape 9 ani. Spun cu mâna pe inimă că atât eu, cât și ceilalți care l-au cunoscut, am învățat cum se socializează cu cei din jur, ce înseamnă răbdarea și încrederea în forțele proprii.
Timpul s-a scurs, am terminat ciclurile de învățământ ale școlii cu clasele I-VIII "Mihail Sadoveanu" din Dumbrăvița, urmând să le continui în Botoșani, la Colegiul Național "A.T. Laurian". Acest moment al părăsirii cuibului a fost de o încărcătură emoțională greu de depășit. Într-o zi ploioasă de toamnă, îmi pregăteam bagajele întrucât urma să mă mut în gazdă. Îmi amintesc cum n-am reușit să-mi stăpânesc lacrimile și cum bunica mi-a șoptit cu glasul ei atât de cald și plin de iubire "va fi bine, când îți va fi dor ne noi, să cânți". Cu acest gând am lăsat căsuța bunicilor și m-am avântat în noua etapă a vieții.
Dorurile de casă au fost multe, greu de dus și m-au determinat să cânt zilnic. Și cum muzica sufletului meu era cea populară, nu era zi în care să nu fredonez măcar o doină.
Mark Twain spune că "Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.", iar eu m-am născut să cânt și să încânt.
În perioada liceului am urmat cursurile Școlii de Artă din Botoșani, secția canto-popular, sub îndrumarea profesorului Romanovschi Alexandru. Tot atunci am cunoscut două minunate doamne care m-au iubit ca pe propria fiică și care m-au învățat, sfătuit, mustrat. Prima dintre ele este profesoara de muzică din liceu, doamna Niculina Ursache, căreia îi datorez premiul I la festivalul "Dorule, floare de rouă", premiul special al juriului la festivalul "Satule, mandră grădină" și locul I la olimpiada de muzică, Piatra Neamț. A doua "mamă" este valoroasa Mariana Honceru. În acea perioadă se ocupa de grupul vocal "Steluța" din care făceam și eu parte. Câte cântece minunate ne-a învățat, câți oameni talentați am cunoscut datorită acestui dascăl atât de dedicat. Poate cel mai important moment a fost spectacolul de lansare al artistului Ion Paladi, în deschiderea căruia am cântat alături de talentații mei colegi din grupul vocal "Steluța", oameni mari astăzi, Iustina Irimia, Loredana Călin, Axinteoaiei Petronela, Purice Adrian, Marius Martinaș, Andrei Podariu etc. Am trăit experiențe minunate alături de acești oameni, iar numitorul nostru comun era dragostea de cântec. După patru ani, roata vieții s-a întors și am părăsit plaiurile moldovenești pentru a începe o nouă etapă în al nostru mic Paris. Studentă în cadrul Universității din București, Facultatea de Științe Politice, specializarea studii de securitate, mi-am focalizat atenția pe cursuri/seminarii dar muzica în continuare mi-a fost cel mai bun camarad. Ajunsă în ziua predării lucrării de licență, profesorul coordonator, Marian Zulean, mi-a sugerat printre rânduri că ar trebui să îmi urmez vocația. Nu l-am luat prea mult în seamă atunci, dar toate urmau să prindă contur câteva luni mai târziu.
În toamna lui 2014 mi s-a propus un contract, urma să cânt în fiecare weekend pentru oameni aleși, de naționalități diferite, cu gusturi muzicale diferite, dar care, am descoperit între timp, reacționează la fel atunci când aud o bătută moldovenească, aplaudă. Așa am început să cânt constant, alături de minunații Claudia & Oliver Andas (Just Breezin'Duo Band) în restaurantul Casa Diham. Nimic nu-i mai frumos ca zâmbetele și mulțumirile celor care deși nu te cunosc îți devin prieteni datorită cântecului. Tot prin intermediul cântecului am cunoscut și familia Acapulco, Florin Grigore și Star Music Band, Nicolae Spătaru, Sorin Paraleu, Alin Langa, Leticia, Elena Teodorescu, Laurențiu Vasilache alături de care am adus zâmbet pe buzele celor care ne-au ascultat și ne-am făcut "vinovați" de petreceri de poveste. Din dorința de a mulțumi tuturor celor care au contribuit la formarea mea, celor care au avut încredere în mine și celor care îmi indrăgesc vocea și activitatea, am decis să scot primele piese proprii. Aceeași deosebită Mariana Honceru m-a ajutat, fiind liantul între mine și oamenii cu care doream să lucrez. Împreună cu Gheorghe Banariuc (compozitor), Mariana Honceru (textier), Corneliu Botgros ( orchestrație), orchesta "Lăutarii" din Chișinău, Oleg & Ina Butnaru, am realizat un prim material audio / video, Sârba dorului, marcând astfel începutul carierei mele artistice.